Drapelul Iranului: semnificație și istorie

Republica Islamică Iran – unul dintre leagănele unei civilizații dărăpănate, a influențat destul de mult formarea istoriei. Unele dintre aceste perioade vechi se roagă ca special pe zona Iranului să fie creat primul steag din lume. Versiunea modernă a steagului este acceptată în prima jumătate a anilor 80 a secolului XX și a fost creată de artistul Hamid Nadimi. Dar mai devreme a suportat cele mai puternice configurații.

Deci, steagul modern al Iranului arată:

Steagul de istorie Iran

Unul dintre primele semne ale semnului statalității în Iran a fost cuvântul „Draft”, t.E. steag. Acesta este un cuvânt iranian care desemnează o bucată de materie atașată la cap

Durata Kaviani

În mitologia Iranului, „Deefosha Kaviaiani” există în revoltă, în care fierarul a fost condus cu numele Kav. Sarcina lui era să lupte împotriva hărțuirii din partea lui Shah Zhakhaka. Pentru o bordură nedreaptă și uzurparea propriilor supuși, Satana l-a sărutat în umărul din care au început să se târască șerpii. Pe baza acestui fapt, a fost numit „Zakhak cu un șarpe pe umăr”. Cel puțin în ce zi a adus șerpi la jertfă sub formă de capete a 2 persoane ca să nu mănânce el însuși.

Zakhar, printre al doilea, a sacrificat șerpii celor șaptesprezece frați Kava. Adunând oameni lângă el împotriva lui Zakhaka, Kav și-a ridicat o suliță deasupra capului, cu un șorț de piele fixat pe ea. La sfârșitul distrugerii Palatului Zhakha, Freidin, un moștenitor legitim al regilor, a fost urcat pe tronul Iranului. A văzut în șorțul semnului binelui al lui Kava și a dat ordin să fie pe el o stea de aur cu 4 raze și să decoreze pietre prețioase și panglici de 3 culori – roșu, auriu și violet. Și șorțul trecut al fierarului a fost ajustat de „steagul Kava”, fie „Derange Kaviaani”, steagul libertății.

Cel puțin ca următorul șah, care a fost adus pe tron, am făcut o altă bijuterie pe steagul, astfel încât în noaptea să sclipească în lumina lunii este și mai convenabil.

Cele patru stele relevante au dat aburului Faridun al doilea nume – „Akhtari Kavyan” sau Kaviev Star. Mai târziu a devenit steagul municipal al Iranului și a fost pentru familia Arshakids (250 g. la N.NS. – 224 g. N.NS.) și dinastia sasanide (224 g. – 651 g.)

Imperiul Ahemenid

Introducerea bannerelor și steagurilor în epoca Consiliului Ahemenidelor își găsește o confirmare personală în scriitorii greci și notițele istoricilor Grecia. Xenofon (427 – 355 î.Hr.E) În propria carte, cartea despre Kire a scris despre semnele și steagurile, care au fost agitate pe corturile comandantului iranian. Se deosebeau unul de celălalt. Iar solii au avut ocazia să nu se încurce, căutând ordinul lui Cirus al unui conducător potrivit.

Fără a lua în calcul acest lucru, Shahinshha avea un steag al puterii centrale, care a fost plasat pe tronul lui Shah. În timpul deplasării armatelor, se plimba în mijlocul acestora.

Pe o grămadă atașată la un canal, bannerul roșu al lui Shainshakhov, familia lui Ahemenidov, a fost tras de o aripă de vultur de aur. El ținea în fiecare labă pe o coroană de aur. Pânza în sine era delimitată de mici triunghiuri tricolore – culori roșu, alb, verde. Steaguri similare au fost înainte de venirea la putere a acestei familii rămase la sfârșitul acesteia.

familia Arshad

Standard al familiei Arshakid (250 g. la N.NS. – 224 g.) Era asemănător cu Standardul lui Achhemenidov și cu „Diratafii Cavan”. Era o pânză pătrată, din piele, cu imaginea unei stele cu 4 raze („Cavan Dirathers”). Pânza prinsă pe sulițe. La etaj era un vultur de aur, desfăcând aripi și ținând o minge de aur în ghearele fiecărei labe (Ahemenide).

Imperiul Sasanid

Familia perșilor Sassanida (224 – 651 GG.), a condus o familie personală, pe de o parte, din ahemenizi, pe de altă parte – din familia Kaianid. Pe baza acestuia, moștenit ca simbol al statului, steagul drapelului „Cavan dirathoshi” – o pânză cu patru etaje cu o stea cu patru fascicule pe un copac, căruță care imaginea de aur a unui vultur. El mișcă aripile personale, iar în fiecare labă ținea o minge de aur.

Descriere și culoare

În acest moment, steagul Iranului este o pânză de matriță dreptunghiulară prin care pe orizontală trei dungi de lățimea unui foton – verde, alb și roșu. În centru, emblema este situată pe banda albă, în centrul căreia lama, iar pe marginile acesteia două semilune.

Pe marginea fâșiei albe, sus și jos, trece Vechea Arabă Vita. În traducerea expresiei, scrisă de 22 de ori mărturisește „Allah Akbar”. 22 – nu este un număr aleatoriu. Este refuzată revoluției islamice, care a avut loc 22 de zile și 11 luni (22 Bachman) pe calendarul iranian.

Benzi colorate – aceasta este o reflectare a configurațiilor, prin ceea ce a trecut Iranul la sfârșitul revoluției islamice. Trei culori au fost agitate pe steagul Iranului la începutul secolului XX, dar centrul era simbolul perceput antic – leul cu lama.

La sfarsitul revolutiei, in loc de Leu, au fost amplasate in emblema cu lama si 4 semilune.

Anterior, trei culori ale steagului simbolizau baza societății iraniene, trei proprietăți libere:

• Slujitorii religioși au ridicat albul ca un indicator al sfințeniei, al purității gândurilor lor și al păcii pe Pământ.
• Luptători valoroși, gata să sacrifice soarta pentru fragmente, personificați roșu, ca culoarea sângelui, vărsați în război. Militar să cunoască recunoscut cel mai venerat și respectabil.
• Fermierii care cultivă pământ de cereale și care alăptează familiile personale sunt un simbol al naturii, prosperității și tinereții.

Istoria Iranului – unul dintre vânturile de pe Pământ. Și semnele afișate pe steag însuși își au rădăcinile personale în adâncul secolelor. Deci, patru semilune și lame, în coordonare cu Vechea Credință, înseamnă că în înmormântarea luptătorului căzut, floarea roșie crește. Și în acest moment floarea va fi de acord cu sacrificiul pentru credință și Iran.

Informații nespecializate despre Iran